sâmbătă, 19 decembrie 2009

Naşterea lui Iisus


Într-un orăşel numit Nazaret trăia demult o fecioară cu numele Maria. Ea avea sufletul curat şi gândul bun îndreptat mereu prin rugăciuni spre Dumnezeu. Fecioara Maria, cea aleasă dintre toate fecioarele să Îl nască pe Iisus, trăia în post şi rugăciune alături de bătrânul Iosif, cel care o îngrijea şi o ocrotea. Ei aşteptau ca vestea cea mare pe care o primiseră de la îngerul Gavriil, că Maria Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, să se împlinească.
Tocmai în acea perioadă însă împăratul roman a poruncit ca fiecare om din Imperiul Roman să se înregistreze cu numele în oraşul din care provenea familia sa. Iosif se trăgea din Betleem, aşa că trebuia să meargă acolo.
A plecat împreună cu Maria şi după o călătorie lungă şi obositoare au ajuns. Însă acolo nu au găsit nici un loc unde să doarmă în timpul nopţii, nimeni nu avea loc să îi primească. Singurul loc pe care l-au găsit a fost o peşteră la marginea oraşului, în care oamenii au făcut adăpost pentru animale. Acolo, în acea noapte sfântă, Maria L-a născut pe Pruncul Iisus. L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în ieslea vitelor, care Îi făceau căldură.
Pe dealurile din jurul Betleemului se aflau câţiva păstori, care îşi păzeau turmele. Un înger a venit la ei în lumină strălucitoare şi le-a spus că în apropiere de ei tocmai S-a născut Mântuitorul Hristos, pe care Îl vor găsi în apropiere, dormind într-o iesle. Atunci păstorii au văzut o mare mulţime de îngeri care cântau: „Slavă lui Dumnezeu în ceruri şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ După ce îngerii au plecat de la ei, păstorii s-au grăbit spre Betleem, unde L-au găsit pe Pruncul care dormea în iesle, aşa cum le spusese îngerul.
La peştera săracă au sosit apoi şi trei bărbaţi învăţaţi, pe care noi îi numim magi, care ajunseseră acolo călăuziţi de o stea apărută de curând pe cer. Văzându-L pe micul Prunc, ei au îngenuncheat şi s-au închinat Lui, oferindu-i daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Icoana Naşterii Domnului este una dintre cele mai cunoscute icoane. Ea ne înfăţişează evenimentul petrecut la Betleem, Întruparea Creatorului Universului, care intră în lume şi în istorie ca prunc nou-născut. Dumnezeu vine în lume şi se arată oamenilor în chip de copilaş, nu ca un împărat, ci un om simplu, ca fiecare dintre noi. Îngerii cântă imnuri, magii şi pastorii Îi aduc daruri. Cerurile Îl întâmpină prin apariţia unei stele strălucitoare, iar pământul Îl primeşte într-o peşteră. Animalele Îl privesc într-o tăcere uimită, iar noi, oamenii, îi oferim pe unul dintre semenii noştri, pe Fecioara Maria.
Să ne bucurăm şi noi împreună cu magii şi păstorii şi să-L primim pe Iisus în inima noastră, vestind şi celorlalţi venirea Lui în lume, cu bucurie şi dragoste!

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007

vineri, 18 decembrie 2009

Naşterea Domnului: Cel Mai Mare Dar

Dragi copii,
Una din cele mai importante sărbători este Naşterea Domnului. Pentru această sărbătoare ne pregătim prin post, rugăciune, fapte bune, Spovedanie şi Împărtăşanie.
Praznicul Naşterii Domnului, sărbătorit în fiecare an pe 25 decembrie, ne cheamă să aducem laudă şi mulţumire lui Dumnezeu. De ce să Îi mulţumim lui Dumnezeu? Pentru Darul pe care ni L-a făcut prin trimiterea pe pământ a Fiului Său, Domnul Hristos, Care ne aduce lumină în minte, în inimă şi în suflet. Prin credinţa în Domnul Hristos şi prin ascultarea şi împlinirea poruncilor şi învăţăturilor Sale, noi devenim copii ai lui Dumnezeu. Atunci când ascultăm de Dumnezeu, suntem mereu împreună cu El şi suntem astfel mereu fericiţi.
Toţi cei care L-au văzut pe Pruncul Iisus, chiar dacă se aflau într-un grajd de vite, erau cei mai fericiţi oameni. Păstorii care au aflat de la îngeri de Naşterea Mântuitorului, magii care au străbătut un drum foarte lung pentru a I se închina, îngerii care slăveau pe Dumnezeu, toţi erau foarte fericiţi, pentru că Dumnezeu era cu ei, pruncul aşezat în iesle fiind Fiul lui Dumnezeu.
„Cu noi este Dumnezeu!” Acesta este mesajul sărbătorii Naşterii Domnului. Ştiu că voi îl aşteptaţi cu multă emoţie pe Moş Crăciun, care vă aduce daruri. Bucuraţi-vă, copii, pentru tot ce primiţi de la Moş Crăciun! Dar, să nu uitaţi că de Crăciun noi primim un dar mai mare decât toate darurile primite de la Moşul. Este Cel Mai Mare Dar pentru că este de la Dumnezeu, şi nimeni nu poate să facă daruri mai mari decât Dumnezeu. Ştiţi care este Cel Mai Mare Dar? Pruncul IISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, pe care Îl vedem acum născut în iesle. Hai să vă spun de ce: pentru că Domnul Hristos, pe care Îl primim în dar, ne dă nu doar un mic cadou, ci TOT ce avem nevoie; ne dă sănătate, ne ajută să fim buni, înţelepţi, să fim fericiţi. Nu cred că se poate un dar mai mare de Crăciun!
Spune şi celorlalţi de acest Mare Dar, îndeplinind activităţile de mai jos.



Activităţi practice
  • • Cel mai simplu mod de a vesti şi altora Naşterea Domnului sunt colindele. Învăţaţi cât mai multe şi mergeţi la colindat;
  • • Imprimaţi icoana Naşterii Domnului de mai jos. Dacă nu ştiţi cine sunt personajele din ea întrebaţi-i pe părinţi. Coloraţi-o şi apoi agăţaţi-o în bradul împodobit. Astfel vă puteţi aminti mereu de Darul dumnezeiesc pe care-L primim noi la Crăciun.


  • • Când vine Moş Crăciun, faceţi-l atent să privească icona colorată de voi şi apoi spuneţi-i ce înseamnă Naşterea Domnului.
  • • Puteţi copia pe mai multe foi icoana Naşterii Domnului şi, după ce le coloraţi, le puteţi dărui celor apropiaţi şi mai ales celor săraci şi bolnavi cu mesajul: „Cu noi este Dumnezeu!” sau „Dumnezeu ne iubeşte!”, pe care scrieţi-l deasupra sau dedesubtul spaţiului de colorat.
  • • În aşteptarea lui Moş Crăciun, aşezaţi-vă lângă brad şi citiţi (sau rugaţi pe cineva mai mare ca voi să vă citească) despre Naşterea Domnului din Sfânta Scriptură: Matei 1, 18 – 2, 15; Luca 2, 1 – 20.
  • • La Praznicul Naşterii Domnului, mergeţi la biserică în toate cele trei zile şi împărtăşiţi-vă. Numai aşa veţi simţi ce Dar Mare ne face nouă Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său pe pământ.

Pagină realizată de Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 35 - decembrie 2009

vineri, 4 decembrie 2009

Sfântul Nicolae, prietenul copiilor

(clic pentru o rezolutie buna de tipar)

La începutul lunii decembrie îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni. De mic, Sfântul Nicoale s-a adâncit în rugăciune, post şi învăţături sfinte, fiind îndrumat pe calea credinţei de părinţii lui. O rudă apropiată, care era episcop, văzând dragostea lui Nicolae faţă de Dumnezeu, l-a luat alături de el şi, la vremea potrivită, l-a sfinţit preot. După un timp, el a fost ales arhiepiscop al cetăţii Mira Lichiei. Sfântul Nicolae s-a străduit mult să placă lui Dumnezeu prin viaţa sa duhovnicească, fapt pentru care Dumnezeu i-a dat darul de a face minuni.
Din faptele şi minunile sale, vedem că Sfântul Nicolae este plin de blândeţe, bunătate, milostenie şi dragoste, în special faţă de cei nevoiaşi. Toată averea moştenită de la părinţi a împărţit-o săracilor. De asemenea, Sfântul Nicolae obişnuia să-i ajute pe oamenii săraci fără ca aceştia să ştie cine i-a ajutat. Dacă era descoperit de cineva, Sfântul Nicolae se ruga de acesta să nu spună cuiva, ci mai degrabă să mulţumească lui Dumnezeu.
„Moş Nicolae”, despre care se vorbeşte astăzi, este de fapt Sfântul Nicolae, în amintirea căruia creştinii fac daruri de ziua lui. Sfântul Nicolae este prietenul copiilor şi al săracilor, pe care îi iubeşte mult. Pentru a-l ajuta pe Sfântul, fiţi şi voi ajutoarele lui. Ajutaţi pe cineva care are nevoie, un coleg de clasă sau un vecin bătrân, faceţi mici cadouri pentru cei apropiaţi, ca să le faceţi o bucurie. De câte ori faceţi o faptă bună gândiţi-vă la Sfântul Nicolae şi rugaţi-vă lui: „Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!” Astfel Sfântul Nicolae va avea mereu grijă de voi, ca un prieten bun.


Activităţi practice:

1. Căutaţi în calendar ziua în care îl pomenim pe Sfântul Nicolae. În spaţiul de mai jos, scrieţi cum este numit acolo Sfântul.

2. Cea mai mare cinste pe care o putem aduce sfinţilor este aceea de a le urma faptele şi credinţa. Colorând icoana Sfântului Nicolae, încercaţi să vă gândiţi la cineva pe care să-l ajutaţi fără ca acesta să ştie cine l-a ajutat. Dacă află, procedaţi ca Sfântul Nicolae: rugaţi-l să nu spună altora şi îndemnaţi-l să-i mulţumească lui Dumnezeu.

3. Împreună cu părinţii voştri, duceţi la biserică daruri în cinstea Sfântului Nicolae pe care, apoi, le puteţi împărţi săracilor: pâine, grâu, vin şi ulei, la Vecernia din ajun; colivă, cozonac sau fructe, la Sfânta Liturghie.


Colţul părinţilor
  • Anul acesta sărbătoarea Sfântului Nicolae cade duminica. Pregătiţi-vă pentru ea întreaga săptămână, creând în căminul dumneavoastră o atmosferă specială. Împodobiţi casa împreună cu copiii. Aşezaţi icoana cu Sfântul Nicolae într-un loc special, cu o candelă.
  • Încurajaţi copiii să creeze mici cadouri făcute de ei pentru ceilalţi membri ai familiei.
  • Citiţi viaţa Sfântului şi lecturaţi în fiecare seară din cartea „Noi minuni ale Sfântului Nicolae”, apărută la editura Sophia.
  • Puneţi accentul pe bunătatea şi generozitatea Sfântului şi încurajaţi copiii ca în această săptămână să facă fapte de milostenie: să ajute un vecin, un coleg, bunicii etc, animaţi de ideea că sunt ajutoarele Sfântului Nicolae.
  • Pregătiţi împreună cu copiii turtă dulce tăiată în diverse forme (brăduţi, steluţe), dar şi sub formă de „Moş Nicolae”, pentru a le dărui altora, urmând exemplul de generozitate a Sfântului.
  • În seara de ajun participaţi la Vecernie, după care ar fi frumos să vă spovediţi cu toţii. Luaţi o cină specială, în familie. Povestiţi cu copiii despre viaţa Sfântului şi rememoraţi din minunile săvârşite.
  • În ziua praznicului participaţi la Sf. Liturghie. Cea mai mare bucurie pe care i-o puteţi face Sfântului Nicolae de ziua lui este să primiţi toţi, copii şi părinţi, Sf. Împărtăşanie, pentru a fi una în Hristos.
Pagină realizată de Pr. Ion Tărcuţă şi Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 34 - noiembrie 2009